Tipuri de apă

8 octombrie 2020 |

Apa este cel mai important aliment motiv pentru care, începând din 2010, Națiunile Unite au inclus în drepturile universale ale omului dreptul la apă în condiții de siguranță. Dar asta nu înseamnă că toată apa este la fel de bună. În continuare vom enumera tipurile de apă potabilă și importanța calității ei pentru buna funcționare a organismului.

Termenul de apă potabilă se referă la apa destinată consumului uman și care nu trebuie să pună în pericol sănătatea consumatorilor. Trebuie menționat încă de la început că apa chimic pură nu există în natură. Ea exista doar din punct de vedere științific, se obține numai în laborator, prin procedee fizico-chimice, și nu este folosită pentru consum.

Dar pentru ca apa să fie potabilă, ea trebuie să se încadreze în anumite valori, stabilite prin reglementări legale. Astfel, criteriile de potabilitate sunt definite printr-o serie de parametri organoleptici, fizico-chimici și microbiologici, precum miros, culoare, pH, conductivitate, turbiditate etc.

Mai mult, apa are în mod natural o compoziție chimică. În funcție de valorile pe care le ating în apă compușii săi, raportate la valorile admise legal, urmează să se stabilească dacă o apă este potabilă sau nu.

În consecință, apa este analizată numai în laboratoare specializate, de către personal specializat, pe probe recoltate corespunzător și numai cu metode de analiză specifice. Concluziile legate de potabilitate se trag respectând reglementările legale în vigoare, care se înscriu în buletine de analiză corespunzătoare.

Ținând seama de actele normative aplicabile apei potabile, se disting mai multe tipuri de apă: apa de la robinet, apa de masă îmbuteliată, apa minerală naturală plată, apa minerală naturală carbogazoasă, apa minerală naturală carbogazificată și apa de izvor.

PARAMETRI DE CALITATE AI APEI

Când spunem apa potabilă, spunem, de fapt, apă care poate fi consumată și utilizată în gospodărie în condiții de siguranță. Dar pentru a putea fi sigură, apa trebuie să îndeplinească anumite condiții. Printre principalii parametri de calitate ai apei se numără:

pH-ul. Termenul pH este folosit ca abreviere pentru hidrogenul potential și exprimă cantitativ aciditatea unei substanțe, pe baza concentrației ionilor de hidrogen.

Valorile pH-ului variază de la 0 la 14, 7.0 fiind considerată neutră. Cu cât valoarea pH-ului este mai ridicată, cu atât fluidul analizat, în cazul nostru apa, este mai alcalin și bogat în oxigen. Pe de altă parte, cu cât valoarea pH-ului este mai mică, cu atât apa este mai acidă.

Pentru a fi considerată potabilă, apa trebuie să aibă o valoare cuprinsă între 6.5 și 9.5. Ambele depășiri de parametri au consecințe imediate asupra organismului.

Și asta pentru că, așa cum știm deja, corpul uman are un pH neutru de aproximativ 7.4, iar apa reprezintă în medie, în funcție de vârstă, între 50% și 75% din masa corporală. Din cauza alimentației nesănătoase însă, pH-ul poate să scadă.

Reglarea nivelului de pH se poate realiza în principal printr-un stil de viață sănătos și activitate fizică. Și mai ales, prin consumarea de alimentele alcaline. De exemplu, apa natural alcalină (cu un pH mai ridicat) echilibrează pH-ul organismului, contribuie la pierderea în greutate și la prevenirea diverselor afecțiuni.

Conductivitatea. Acest parametru se referă la cantitatea de substanțe minerale dizolvate în apă și reprezintă proprietatea apei de a conduce curentul electric, în funcție de cantitatea de ioni pe care îi conține.

Cu cât apa conține mai multe minerale, cu atât are o conductivitate mai mare și îi oferă o încărcătură electrică măsurabilă. Limita maximă admisă legal pentru conductivitatea apei este de 2500 de µS/cm (microSiemen pe centimetru).

Apa minerală este singura care face excepție. În cazul ei trebuie ținut cont de faptul că nu se impune consumul unui nivel de doi litri de apă pe zi, adică cantitatea recomandată pentru menținerea hidratării corespunzătoare a organismului uman adult.

Turbiditatea este un parametru important al apei potabile. Ea reflectă opacitatea sau lipsa de transparență a apei, provocată de particule foarte fine de natură organică sau anorganică (argilă, nisip, rugină etc.), care nu pot fi individualizate cu ochiul liber, nu se depun în timp și care, aflate în stare de suspensie, difuzează și reflectă lumina.

Măsurarea turbidității presupune măsurarea concentrației apei, comparându-i transparența cu un preparat etalon. Totuși, este important să nu confundăm turbiditatea cu culoarea apei. Dacă în cazul turbidității particulele rămân solide, culoarea apei se datorează substanțelor care se dizolvă în apă.

În România, limita legală pentru apa potabilă este de cinci unități de turbiditate.

Nitrații și nitriții. Trebuie menționat încă de la bun început faptul că nitrații există natural în apă și fac parte din ciclul azotului. Însă din cauza folosirii îngrășămintelor chimice, apa din zonele exploatate agricol poate conține proporții mai mari din acești compuși.

În momentul în care sunt ingerați, aproximativ 5% se transformă, prin intermediul bacteriilor din salivă și tractului gastrointestinal, în nitriți, compuși care în anumite cantități pot fi toxici pentru organismul uman. Cei mai vulnerabili la efectele nitraților sunt femeile gravide și sugarii, deci este benefic pentru ei ca apa pe care o consumă să fie testată în prealabil.

Prin urmare, determinarea prezenței nitraților în apă este printre cele mai importante analize, cu atât mai mult cu cât aceștia nu pot fi depistați prin culoarea, gustul sau mirosul apei.

Nitrații sunt admiși în apa potabilă în concentrație de până la 50 mg/l, azotiții de până la 0.5 mg/l, iar amoniacul – până la 0,5mg/l.

Alți parametri de calitate: amoniu, bacterii coliforme, Escherichia coli, culoare, clorul rezidual liber, Clostridium perfringens, fier, gust, miros, oxidabilitate, sulfuri și hidrogen sulfurat, Pseudomonas aeruginosa.

TIPURI DE APĂ

Potrivit Legii 458/2002, prin apă potabilă se înțelege apa destinată consumului uman și care îndeplinește una din condițiile de mai jos:

  1. a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și indiferent dacă este furnizată prin rețea de distribuție, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;
  2. b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanțelor destinate consumului uman, cu excepția cazului în care Ministerul Sănătății, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale aprobă folosirea apei și este demonstrat că apa utilizată nu afectează calitatea și salubritatea produsului alimentar în forma lui finită;
  3. c) apa provenind din surse locale, precum fântâni, izvoare etc., folosită pentru băut, gătit sau în alte scopuri casnice; în funcție de condițiile locale specifice, autoritățile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, pot face excepție de la valorile parametrilor de calitate, dar fără să fie pusă în pericol sănătatea consumatorilor.

Plecând de la explicația de mai sus și coroborată cu actele normative aplicabile apei potabile, se disting următoarele tipuri de apă:

Dar să le luăm pe rând.

Apa de la robinet. Pentru a putea fi considerată potabilă, apa de la robinet trebuie să fie lipsită de microorganisme, paraziți sau substanțe care, prin număr sau concentrație, pot constitui un pericol pentru sănătate. Mai mult, parametrii chimici analizați trebuie să se încadreze sub concentrația maximă admisă prevăzută de Legea privind calitatea apei potabile.

Totodată, conform legislației în vigoare, concentrația clorului rezidual liber în apa potabilă din rețeaua de distribuție trebuie să se încadreze între 0,10 – 0,50 mg /litru. E important de reținut că prezența clorului în apa potabilă este o necesitate și, mai ales, o garanție a faptului că apa poate fi consumată cu încredere.

Apa de masă îmbuteliată. În această categorie intră orice apă îmbuteliată destinată consumului alimentar, alta decât apa minerală naturală sau apa de izvor. Apa de masă este destinată consumului uman și poate proveni din orice sistem de aprovizionare cu apă.

Cu toate că producătorii de apă de masă nu sunt obligați să declare compoziția chimică a apei pe etichete, calitatea apei îmbuteliate trebuie să corespundă acelorași cerințe de calitate aplicabile apei de la robinet.

Apa minerală naturală plată. În funcție de conținutul de dioxid de carbon, apele minerale naturale pot fi: necarbogazoase (plate) –  cele care au CO2 mai mic de 250 g/l –, și carbogazoase – cele cu o concentrație de CO2 mai mare de 250 g/l.

Ambele tipuri de apă au origine subterană, fiind obligatoriu să fie îmbuteliată la sursă. În starea ei naturală, apa minerală nu are miros, culoare sau un gust specific. Mai mult, ea nu trebuie să fie contaminată în niciun fel și trebuie să aibă o compoziție fizico-chimică caracteristică și constantă în timp.

În ceea ce privește constituenții chimici, limitele se impun doar în cazul compușilor cu potențial toxic. Indicatorii privind contaminarea au cele mai restrictive valori dintre toate apele îmbuteliate.

În opinia experților, unul dintre indicatorii care ar trebui urmăriți atunci când se alege apa minerală naturală este cantitatea de reziduu sec. Acesta se referă la totalitatea cantităților de minerale, săruri, metale, cationi sau anioni, dizolvate în apă. Cu cât reziduu sec este mai ridicat în apa pe care o bem, cu atât acumularea de sediment în organism este mai mare. În principiu, o apa bună conține sub 500mg/l de reziduu sec.

Apa minerală naturală carbogazoasă. Spre deosebire de apa îmbogățită cu dioxid de carbon artificial care crește tensiunea arterială și aciditatea, apa minerală naturală carbogazoasă este benefică pentru organism, chiar și cea îmbogățită cu dioxid de carbon natural captat de la sursă.

Având un conținut de săruri minerale care ajută la refacerea echilibrului electrolitic al organismului, apa minerală carbogazoasă este recomandată persoanelor cu deficiențe de calciu și magneziu. Și cu toate că are un aport mai ridicat de minerale, ceea ce ar putea să te facă să crezi că o poți consuma în cantități mai mari, apa carbogazoasă nu se consumă la nivelul de 2 litri de apă pe zi.

Apa minerală naturală carbogazificată. Diferența dintre apa minerală carbogazificată și cea minerală carbogazoasă este că apa minerală carbogazoasă are, după îmbuteliere, același conținut de dioxid de carbon cu cel din zăcământ. În schimb, apa carbogazificată este apa căreia i se adaugă dioxid de carbon în timpul procesului de îmbuteliere.

Cu alte cuvinte, apa carbogazificată imită apa minerală carbogazoasă, dar îi păstrează proprietățile.

Apa de izvor. Apa de izvor este apa care provine dintr-o zonă curată și este suficient de filtrată pentru a fi potabilă. Cu toate acestea, apa de izvor este influențată de poluare și de modificările climatice, precum perioadele ploioase sau de secetă, care îi pot modifica, de exemplu, conținutul de minerale.

La fel ca apa minerală, apa de izvor este reglementată de legea HG 1020/2005, este izvor natural și conține minerale, ce-i drept, de cele mai multe ori, într-o proporție mai mică. Din acest motiv nu este recunoscută ca având beneficii notabile pentru sănătate.

În consecință, apa de izvor nu se supune unor reglementari la fel de stricte precum cele pentru apa minerală naturală, fie ea plată sau carbogazoasă. Cu toate acestea, izvorul trebuie captat în condiții de siguranță și monitorizat pentru a nu pune în pericol sănătatea.

APA ALCALINĂ

Am trecut mai devreme în revistă tipurile de apă potabilă, așa cum reies ele din actele normative. Însă o atenție specială merită acordată apei alcaline.

Se vorbește tot mai des despre utilizarea apei alcaline în dieta obișnuită, și pe bună dreptate. Apa alcalină de izvor este o apă vie, organică, care furnizează organismului necesarul de minerale pentru o funcționare sănătoasă.

Avantajul principal al apei alcaline îl reprezintă nivelul ridicat de pH pe care îl are în comparație cu apa obișnuită. În timp ce apa de la robinet are un pH neutru (aproximativ 6.5 – 7), apa alcalină are niveluri ce depășesc indicele 8. Datorită acestei proprietăți, apa alcalină reușește să neutralizeze aciditatea din organism.

Consumul de apă alcalină permite astfel corpului să neutralizeze deșeurile acide de metabolism și să le poată elimina în siguranță. Astfel, apa alcalină ajută la menținerea sănătății, la prevenirea apariției diverselor afecțiuni și chiar la ameliorarea altora.

Mai mult, apa alcalină este ideală pentru cei care practică sport, întrucât ajută la restabilirea pH-ului care scade în timpul efortului, oferă un boost de energie și sprijină activitatea fizică o perioadă mai îndelungată.

Articole recente